aripi fara zbor....

Dimineata fara rasarit... Seara fara apus....Aripi fara zbor....Eu fara tine...De ce viata asta e asa o chestie de stranie?! de ce permanent trebuie sa platim pentru greselile pe kare le-au fakut altii ku mult inaintea noastra?! de ce pentru faptul ka cineva te-a ranit adink in suflet trebuie eu sa suport konsecintele?!!!

ploua akum.... apropiite de geam si admira privelistea... de fapt imaginea o vad numai eu, tu ar trebui sa ti-o inchipui: seamana ku un lok pustiit, lipsit de orice bukurie, placere... aici de mult nu se mai simte atmosfera de sarbatoare, kare kindva era o fireaska existenta... kind erai tu...

e sufletul meu pustiit de dupa plekarea ta, kare nu mai simte nimik inafara de o infinita durere...mai ales akum in aceasta ucigatoare trecere de la un anotimp la altul, kind chiar cerul nu mai stie ce vrea:astazi plinge, miine lakrimile-i ingheata transformindu-se in fulgi, ma simt ca un bolnav in pragul mortii... chiar ma omoara aceata nestatornicie in toate: timpul, oamenii, tu, eu...toate se prind a se invirti intr-un uragan urias, spulberindu-mi si ultima umbra din speranta de a iesi la lumina. ma simt parka suspendata in aer, parka as fi la fundul unui mormint din kare evadarea pare a fi imposibila. dupa ce ai incetat sa vrei sa ma vezi, sa ma cauti, sa ma auzi, m-am transformat in pulbere... nu mai sunt cea dinainte:vesela, zglobie,zimbitoare...akum nu mai sunt dekit cenusa unui vulkan stins... akum toate aspiratiunile cele mai adinci, lukrurile cele mai rivnite, tainele cele mai askunse...se identifika ku desertaciunea.... nu mai are rost deja nici speranta, kare spunea cineva ka moare ultima. la mine ea e demult ingropata in cenusa viselor, dorintelor, amintirilor... totusi amintirea ta imi umple sufletul de o liniste zbuciumatoare, doar ea ma ajuta sa ma regasesk printre multitudinea de fragmente de trekut si viitor si imi aduce prezentul... kind te regasesk cel putin ku gindul...kind te visez ku ochii deschisi , kind ma atingi, cel putin imaginar, intuitiv, simt ka renaste speranta: asemenea pasarii Phoenix, din propria-i cenusa... apare un ciob dintr-un probabil viitor... probabil... te-am intilnit si clipa intilnirii noastre a fost una fatala... te-am iubit si te iubesk... n-o pot nega, pentru ka astfel mi-as nega existenta. kind ma gindesk la tine ma identifik ku infinitul... astfel, acesta e unicul lukru ce ma mai tine aici...aproape... unikul kare e in putere sa indeparteze ceasul mortii de sufletul meu pustiit...

Beauty of falling....

Sa va povestesk ceva despre mine, sa va povestesk kum am trait pina akum si ce planuri am pentru viitor....bla bla bla..... ce prostii vorbesk....

nu stiu cine sunt si de unde vin, nu stiu ce vreau akum si ce am de gind sa fak mai departe...pentru ka sunt in cautare , mi-am pierdut identitatea pe undeva si akum o kaut.... dar asta pentru moment... poate ka influienteaza starea kare o traiesk akum, o stare de "nu stiu" si de "nu vreau". n-am nici o motivatie sa fak ceea ce fak, ku exceptia obligatiei mai mult sau mai putin fata de anumite persoane si faptul ka daka n-o sa fak chiar nimik o sa ma sting.... de fapt ce sa zik.... deja ma sting...am impresia ka tot ceea ce se intimpla in jurul meu trece pe linga mine fara implikatii personale in direktia mea.... nu ma deranjeaza nimik, dar nici nu ma mai bukura ceva ca si kum as fi fumator de iarba sau as sta pe heroina... da cine stie poate ajuta.... nu stiu, n-am incerkat...
wath about now?!... wath about today....twomorrow? I'm lost...
cel mai interesant ka toate-s din kauza lui... l-am iubit ku kitiva ani in urma, mai exakt ku aproape trei, si l-am iubit enorm, inka-l mai iubesk... timp de trei ani nekatind la faptul ka am fost ku altcineva, nu am putut depasi lipsa lui, n-a fost zi sa nu-i trimit un gind in zbor sau sa nu-i spun "noapte buna" inainte de somn...sigur ka tot in gind, in tot acest rastimp nu l-am vazut niciodata, nu l-am auzit nici cel putin la telefon ku toate ka o alta dorinta mai mare nu aveam, vroiam la nebunie sa-l revad makar odata...makar de departe...doar sa stiu ka e bine...
dupa ce ne despartisem am devenit pur si simplu alt om... pierduta....stresata...uitata...dar inka indragostita.... tot ce era legat de dragoste, de acest sentiment sublim, dar cu o putere de distrugere enorma imi provoka doar durere, o durere inexplikabila si pe kare nici dekum nu eram in stare sa o depasesk nu puteam sa dau "delete" din suflet la tot ce ma tinea pironita de persoana lui... era si inka mai este the man of my life... simteam in acele momente ka kreerul meu se transformase intr-o masa omogena in kare unikul obiekt al gindurilor era el...ma simteam ka o mama kare si-a pierdut kopilul si vede pe strada alti copii frumosi...dar straini....iata ce-mi oferea el in schimb la toata dragostea pe kare o purtam... toata starea asta kontinuase timp de aproape un an.... pe urma incet incepusem sa trek peste, ku toate ka acest pass over a fost atit de greu si de dureros incepusem sa ma reabilitez kite putin... asa au trekut trei ani... dupa kare, atunci kind ranile inka nu erau cikatrizate, dar cel putin nu mai singerau...a revenit... m-a sunat, ne-am intilnit la o kafea kare se transformase intr-o noapte de diskutii si amintiri... il priveam absorbita de tot ce spunea, de tot ce facea, ii admiram fiekare gest, fiekare privire, fiekare zimbet, tot odata intelegeam ka imi pierd iar mintile ku o viteza katastrofala si cel mai straniu ka nu puteam sa fak nimik ku asta, ba din kontra, chiar ma lasasem dusa de val... am dansat pe o melodie kare tot facea parte din trekutul nostru, sau mai degraba numai al meu...si atunci i-am soptit kit de dor mi-a fost si kit de mult am vrut doar sa-l revad... toate bune si frumoase daka se oprea aici....dar... nu se opri.... timp de citeva ore imi hotarisem viata de mai departe fara sa privesk in urma sau sa ma gindesk la konsecinte... Am parasit imediat omul kare m-a ajutat sa trek peste lipsa Lui.fara nici un pik de regret... si oare de ce? pentru ka chiar l-am krezut kind mi-a spus " inka te iubesk si vreau s-o luam de la kapat..." asta era tot ce mi-am dorit de la viata, sa stiu ka e din nou ku mine! da... din nou ku mine, dar ce pakat ka nu al meu... ma simt extraordinar ku el, chiar e tot ce mi-am dorit, dar in suflet il simt departe, simt ka nu-mi apartine... nu stiu kare e motivul, aparent e tot ok, bine si frumos, dar starea asta de distanta dintre noi, raceala asta pe kare o simt ma omoara...si iata ka m-am pomenit iar in depresie... nu ne-am mai sunat de kiteva zile, iar ma lasa...iar ramin doar ku durerea asta sfisietoare... si atunci de ce sa mai iubesti?!!! de ce sa mai pastrezi in suflet atita amar de vreme ceva atit de maret si inaltator?!! de ce?!! de ce iar suferinta?.... beauty of falling ...cred ka asta e... poate e asta sensul pe kare de atita timp il kaut....

despre blog si despre mine

Mi-am fakut si eu in sfirsit blog..... am atita timp kare nu stiu la ce dracu sa-l folosesk ku succes, si kare,totodata al naibii nu-mi ajunge... si m-am hotarit: imi fak blog, chiar azi la cinci jumate dimineata... poate iese ceva bun din chestia asta, makar ku asta sa ma okup ka sa mai skap si eu de rutina asta kare ma innebuneste!.. fakultate, ore(kare, chiar daka, sincer, imi plak extrem de mult, nu prea le fregventez...relitate kruda ku kare te cioknesti zilnik...),persoana iubita(?! in jurul kareia iar apar sute de intrebari...)carti, carti , carti(fara de kare nu mi-as inchipui kum ar fi posibil de trait), in sfirsit filosofie....unikul lukru in kare pot sa ma regasesk: imi place sa vad, sa citesk si sa askult filosofie, sa manink si sa beau filosofie si nu pentru ka sunt eu mai speciala ka altii, ci pentru ka exista oameni mai speciali ka mine... si anume pe acestia ii pot numi ku adevarat OAMENI!
In fiekare zi merg pe strada si intilnesk zeci, sute, uneori poate mii de persoane, si in fiekare zi vad aceleasi fete innakrite... aceleasi vise sparte... aceleasi dorinte nerealizate...uneori, un likar de lumina...slab, dar kare vrea atit de mult sa evadeze si sa zika lumii intregi: sunt eu!!!! sunt aici!!! sunt vedeta de cinema, sunt vokalist al unei trupe rock, sau sunt top model....
fiti de akord ka fiekare avem askuns undeva un altfel de EU pe kare nu stiu din kare motive nu-l lasam sa se manifeste, ba chiar din contra il ignoram si ne este rusine sa-i dam puterea de a spune ce simte, sa ne dam puterea de a spune ce simtim.... poate ka pentru asta si e filosofia. ka sa ne invete ka acel ceva askuns suntem tot noi insine, suntem tot noi, poate mai frumosi, poate mai uriti, dar poate sublimi si ideali..
dar frika.... rutina..... banii... timpul.....(time is money, si poate ka nu face sa ne pierdem pretiosul timp pe fleakuri de genul respektiv... ) toate preseaza, inkit nu mai ai chef pentru vorbe goale(dar atit de pline de inteles pentru altii....)si iata ka anume pentru acesti "altii" kare, sper eu sa ma inteleaga si sa mai fie fideli unei kauze nobile, kare poate deveni sens al vietii(sau kautarea sensului.... cine stie?!) vreau sa skriu, vreau sa tip, ka demult arde in mine si pur si simplu TREBUIE sa ma exprim, sa ma auda in sfirsit cineva ka ma doare sau ka ma bukur, ka sunt in depresie sau plutesk pe aripi de dor, vreau sa stie cineva ka exist , si nu pentru ka sunt mai deosebita, ci pentru ka sunt asa kum sunt, deaia tre sa ma kontopesk si eu in rutina si in kotidian pentru ka sa fie mai greu(...usor...) sa ma gaseaska...